Vinul si mancarea

    

        Profesionisti gastronomiei sunt ferm convinsi ca exista o bautura potrivita pentru fiecare fel de mancare si ocazie. Vinul se bea la masa, dar rar fara mancare. Un aperitiv  preceda masa si un digestif, poate urma. Aceasta relatie stransa intre mancare si vin justifica evolutia paralela a gastronomiei si a vinului.

       Vinurile sunt albe, rozé sau roşii, spumante sau liniştite, iar în funcţie de gust sunt seci, demiseci, demidulci, dulci şi licoroase. Aceste clasificări se iau în calcul atunci când se asociază cu preparatele culinare.

       Astfel, la începutul mesei se oferă vinuri albe, seci şi spumante, nu mai vechi de doi ani. Nu se recomandă vinuri la supe, creme, ciorbe, dar pot fi şi excepţii: la supa de ceapă se poate bea vin alb demisec.
       Grupa antreurilor calde sau reci poate fi „atacată" deopotrivă cu vinuri albe, rozé sau roşii tinere. La preparatele de bază, însă, se servesc doar vinuri roşii, din categoria „grea", adică vechi şi făcute din mai multe soiuri de struguri.
       Desertul va fi „răsfăţat" cu vinuri dulci, licoroase, sau se poate continua cu vinul roşu consistent de la preparatul de bază, mai ales dacă avem un desert pe bază de ciocolată.
       În general, vinul se bea în timpul mesei. Doar vinul spumant poate fi băut înainte de masă sau băuturile aperitive de genul: gin, vodkă, whisky, rom, vermut. La sfârşitul mesei vom apela la o băutură digestivă: coniac sau lichior.
      Mâncarea şi vinul trebuie să se pună în valoare reciproc, nu să se concureze. Astfel, nu asociaţi un vin parfumat cu un fel de mâncare tot parfumat.